Altruism

Sindromul salvatorului

Pentru o persoana altruista, a ajuta reprezinta un act de bunatate, de empatie, de respect, de iubire de aproape, ea ajuta fara asteptari, este detasata in actiunea sa. Daca cel care cere ajutorul face ceea ce este sfatuit bine, daca nu iarasi bine.

Salvatorul actioneaza din frica, din orgoliu, se supara daca victima nu face ceea ce zice el, o cearta, o ameninta ca alta data nu o mai ajuta, ii este frica sa nu fie catalogat rau, egoist, sa ajunga in iad.

O persoana altruista nu ofera ajutor daca nu ii este cerut.

Salvatorul stie ce este mai bine pentru toti, stie ce trebuie sa faca pentru celalalt, de multe ori nu asteapta sa i se ceara ajutorul, actioneaza conform criteriilor sale de evaluare a situatiei, interferand cu situatia de viata a celorlalti.

Are incredere in sine si este constient de capacitatile sale. Stie ca parerea celorlalti reprezinta strict parerea lor, el alege daca sa acorde importanta acestei pareri sau nu.

Ii este teama sa fie judecat ca egoist sau egocentric. Ii este teama de critica si judecata celorlalti.

Este capabil sa faca o selectie matura si constienta intre persoanele care merita sa fie ajutate sau nu. Stie ca ajutorul sau este fara conditii si mai stie faptul ca nu are capacitatea de a ajuta pe toata lumea. El este cel mai importanta fiinta din viata sa, daca el este bine atunci poate sa ajute pe ceilalti, daca el nu este bine, nu mai poate sa ajute pe ceilalti.

Ajuta pe cei din jur intr-un mod compulsiv, chiar daca uneori nu isi doreste acest lucru. Pe fundalul sau sufletesc pot exista nemultumiri legate de acest ajutor, insa isi pun un zambet pe fata si continua sa ajute.

Altruistul stie ca fiecare are capacitatea latenta sau activa de a gasi solutii la problemele de viata cu care da piept, de aceea cauta sa puna persoanele in contact cu acesta capacitate. Astfel stie ca el nu este propteaua nimanui, cu putin ajutor fiecare isi gaseste echilibrul dorit.

Considera faptul ca ceilalti nu pot trai fara el, nu se pot descurca fara ajutorul sau. Ii este foarte greu sa ia putina distanta si sa permita celorlalti sa isi gaseasca propriul echilibru, iar el sa intervina punctual, limitat atunci cand este nevoie si este cerut ajutorul sau.

Altruistul tace, asculta, intelege ceea ce se intampla si vorbeste cand este intrebat.

Simte o dorinta compulsiva de a da sfaturi indiferent ca sunt cerute sau nu, se considera indispensabil.

Altruistul este focalizat pe aici si acum si are capacitatea de a sti cand ajuta sau nu.

Cand nu ajuta vreo victima se simte inutil, fara scop.

Altruistul este o persoana responsabila, care stie sa faca diferenta intre efort si relaxare, intre responsabilitatea mea si responsabilitatea celuilalt.

Salvatorul este o persoana supraresponsabilizata, pune binele celuilalt deasupra propriei stari de bine, uneori nu face diferenta intre responsabilitatile proprii si responsabilitatile celorlalti.

Persoanele altruiste cunosc foarte bine mecanismele de manipulare a victimelor. Cu compasiune si intelegere stopeaza actiunile acestora, fara sa ii judece si critice.

Victimele cauta salvatori si prin atitudinea lor specifica, ii sensibilizeaza, manipuleaza si obtin ceea ce vor fara efort, pe energia si sacrificiul acestora.

Pot alege astfel de meserii, insa dupa ce au vindecat sindromul salvatorului.

Isi aleg profesii care implica ajutorarea celorlalti si sacrificiul de sine (asistente medicale, medici, politisti, pompieri, terapeuti, asistenti sociali, psihologi, etc.)

El stie ca ajutorul sau este punctual, cerut iar responsabilitatea finala a deciziei si actiunii o are persoana ajutata. El respecta indiferent ca ajutorul sau este sau nu urmat/respectat.

Salvatorului ii este greu sa se opreasca din actiunea de a ajuta, el devine cu timpul o carja pentru cel ajutat, fara posibilitatea de a se elibera.

Persoana altruista stie ca cel din fata sa este un adult si ca este necesar ca el sa actioneze ca un adult, sa ia decizii pentru viata sa.

Prin actiunile lor bine intentionate, salvatoruii fura experienta de viata a celor pe care ii ajuta, ii lipseste de luarea deciziilor, ii infantilizeaza. De fapt asta este relatie dintre ei, de parinte-copil.

Daca cineva le solicita ajutorul ei au un moment de introspectie, analizeaza argumentele pro si contra si decide constient daca da curs sau nu ajutorului cerut, fara sentimente de vinovatie, sacrificiu si asteptari nerealiste din nici o parte.

Daca cineva solicita ajutorul intr-o directie, primii care se ofera sunt salvatorii.

De exemplu, intr-o sedinta, sa zicem directorul cere ca cineva sa vina sambata la servici pentru 4 ore pentru un proiect urgent. Se lasa liniste in sala de sedinte, iar la putin timp un salvator se sacrifica pentru ceilalti, si cu jumatate de gura anunta ca vine el. Ei nu suporta aceasta liniste necesara pentru ca toti ceilalti sa decida in legatura cu urgentul proiect. Ei se considera obligati sa actioneze in acest fel.

Daca doreste sa ajute pe cineva, are capacitatea de a sustine, pas cu pas, sa incurajeze, sa fie alturi, fara a lua in spate pe celalalt, carandu-l pana la destinatia dorita.

Salvatorul ajuta pe celalalt, daca vede ca nu are capacitatea de a actiona asa cum doreste el, in ritmul dorit de el, atunci ia victima in spate si o cara pana la destinatie, cu pretul sanatatii sale.

Ei stiu ca toate lumea are aceasta putiinta de a se ajuta, cu ajutor sau nu.

Ei considera ca pot iar celalalt nu poate.

Iubesc filmele cu salvatori si se hranesc emotional cu acestea.

Sunt constienti ca salvatorul fiecaruia este chiar persoana in cauza, iar salvatorul suprem este Dumnezeu, catre care, indreapta rugaciunile sale.

Uneori se cred mici Dumnezei si le place la nebunie acest lucru.

Persoana altruista stie sa faca diferenta intre emotiile personale si cele proiectate din exterior, stie sa accepte sau nu aceste emotii.

El se incarca emotional cu suferinta celor din jur sau cu suferinta de la nivel national sau planetar. Oneori aceasta suferinta este atat de puternica (o considera ca o suferinta personala) incat face orice sa scape de ea.

Femeile sunt campioane in manifestarea sindromului salvatorului, mai ales in relatiile de cuplu, sacrificandu-se pentru familie si copii. Insa si barbatii dobandesc acest sindrom.