Incep acest articol prin a spune faptul ca o mare parte din articolele scrise de mine pe site sunt articole necesitate, adica articole rezultate ca un raspuns la nevoile psihoterapeutice din cabinet.
La fel este si acesta postare.
Inainte de a arunca cu oua stricate in directia mea, va cer sa cititi pana la capat acest continut cu o minte deschisa, puteti pastra criticile si parerile proprii la sfarsit, sunt bine venite.
Mentionez faptul ca acest articol nu reprezinta o viziune exhaustiva legata de relatia de cuplu, de viata de familie, acesta reprezinta doar un punct de vedere bazat pe experinta profesionala si personala si in acelasi timp o samanta sadita in mintea si sufletul vostru.
Asadar sa incepem.
El si ea (indragostiti, fericiti, o combinatie bomba de hormoni, cu o viziune idealista despre ce reprezinta viata de familie) hotararesc sa se casatoreasca.
Dupa ce trece magia legata de nunta, lucrurile se linistesc foarte mult si fiecare partener incepe sa se manifeste asa cum este, sa manifeste atat elementele de personalitate proprie, specifice, constiente cat si pe cele inconstiente.
Aceasta prima etapa din relatia de cuplu este una frumoasa, fiecare inca isi pastreaza independenta, pasiunile, punctul de vedere.
Urmeaza etapa in viata de familie in care se naste primul copil.
De aici lucrurile incep sa se schimbe substantial in viata conjugala cat si in universul interior al fiecarui partener.
La femeie apar responsabilitatea si simtul matern, focalizarea aproape exclusiva pe copil.
El se simte neglijat, uneori respins, supraresponsabilizat legat de nevoile urgente ale mamei si copilului.
Serile nebune de placere sexuala si conexiune emotionala sunt o amintire.
Ma opresc aici din desenarea imaginii de ansamblu a acestei familii si va aduc in vedere unele elemente importante legate de functionarea sanatoasa a unei familii.
Intr-un cuplu sunt mai multe roluri care se "joaca" in acelasi timp. Exemplu: rolurile de iubit-iubita (barbat-femeie), sot-sotie, mama-tata.
Rolul de iubit-iubita este un rol foarte important care se pierde cel mai repede dupa casatorie.
Aceste roluri nu sunt constientizate distinct de catre cei doi, de obicei ele se amesteca si deseori confunda.
Neglijarea relatiei de iubit-iubita duce la afectarea, in timp, a relatiei de sot-sotie si apoi cea de mama-tata ( daca se ajunge la divort).
Sanatatea relatiei de iubit-iubita este necesar sa fie pastrata constient de-a lungul intregii casnicii, ea nu este implicita. Ca specialisti, si nu numai, cunoastem foarte bine perioadele de monotonie sau lipsa contactului fizic in relatia de familie.
Am intalnit cupluri (el si ea aprox. 30 de ani) care dupa doar trei ani de la nasterea copilului, contactul fizic si implicit cel sexual au disparut cu desavarsire. Ajunsesera la nivelul in care considerau faptul ca pentru ei nu mai este important aspectul sexual, chiar spuneau ca nu mai au dorinte sexuale, vise erotice, chiar erectia de dimineata, ambii negau prezenta relatiilor extraconjugale.
Nevoile de atingere fizica, de conexiune emotionala specifica, de mangaiere, de contact sexual reprezinta nevoi foarte importante in viata noastra, care nu trebuiesc negate si neglijate.
Cateva solutii:
Revenind la relatia de cuplu, relatia initiala de iubit-iubita, reprezinta, din punctul meu de vedere cheia in pastrarea unei vietii de familie sanatoasa, armonioasa si frumoasa. Asta nu inseamna ca nu exista familii de peste 25-30 de ani care nu functioneaza si fara aceasta relatie de iubit-iubita.
Este important sa facem diferenta clara intre relatia de sot-sotie care este functionala chiar daca nu este implicat factorul sexual si relatia de sot-sotie sanatoasa si fericita.
Prima relatie de sot-sotie are in spate tot felul de credinte legate de imaginea acesteaia, cum ar fi:
- orice ar fi noi ramanem alaturi de copii, ei nu merita sa sufere pentru noi;
- nu dorim sa rada lumea de noi;
- divortul este neacceptabil;
- contactul fizic si cel sexual nu conteaza, nu mai suntem copii tineri, suntem adulti responsabili;
- aveam proprietati, firme impreuna, nu dorim sa le pierdem;
- exista un confort emotional legat de acceptarea celuilalt asa cum este, nu mai gasesc eu pe cineva sa ma accepte la varsta asta;
Astfel, in timp, cei doi dezvolta roluri compensatorii de tip mama-fiu, sora-frate, prieten-prietena care vor face functionala viata de familie, insa nu neaparat sanatoasa si fericita.
DA, consider faptul ca familia este foarte importanta si este necesar sa gasim solutii pentru pastrarea ei. Acum fiecare gaseste propriile modalitati in acest sens. Una, ar fi, asa cum deja v-am spus mai sus, vindecarea si pastrarea vie, cat mai mult timp posibil a relatiei de cuplu (iubit-iubita, femeie-barbat).
Alta modalitate observata de mine, este prezenta rolului amantului/amantei in viata de familie.
Stiu ca nu place nimanui aceasta afirmatie, insa aceasta modalitate satisface nevoile specifice rolurilor de iubit-iubita, separat de rolurile de sot-sotie, mama-tata si ajuta la functionarea familiei de-a lungul timpului, insa nu fara probleme de toate felurile.
Pe vremuri, acesta era rolul rezervat curtezanelor, gheiselor, amantelor, damelor de companie, masajelor erotice, de a ajuta la pastrarea familiei si in acelasi timp la satisfacerea nevoilor de contact fizic si sexual a partenerilor. Acest rol este inca activ si functional si in zilele noastre.
Avand in vedere toate cele expuse mai sus, te invit sa arunci o privire sincera asupra relatiei tale de cuplu si implicit a vietii tale de familie, sa identifici nevoile nesatisfacute/neimplinite si sa cauti solutii.
Daca ai nevoie de ajutor, eu sunt aici. :-))